Citisem zilele astea pe undeva prin online ca angajatorii incep sa se orienteze din ce in ce mai mult spre reletele sociale inainte de a angaja pe cineva. Unul din motivele citate era verificarea CV-ului cu realitatea. Si cam ala e singurul la care subscriu, asta in conditiile in care iti etalezi pe Facebook si nu pe LinkedIn competentele & all that shabang.
Acum sa incep sa ma plang. Pai cum dom’le sa ma cenzurez pe Facebook?! (ca pe asta il folosesc cel mai des). Pai nu e pagina mea? Nu e contul meu? De ce trebuie sa pui egal intre viata mea privata sau mai degraba ce fac in timpul meu liber si ce fac de la 9 la 5?
Doar pentru ca sunt pasionata de stiinte oculte asta nu inseamna ca la birou am sa vin calare pe matura si cu pisica neagra dupa mine.
Si doar pentru ca in timpul meu liber imi permit sa fac misto de prostia umana (care intre noi fie vorba e amuzanta indiferent de situatie) sau sa postez un banc mai deocheat(si sexul tinde sa fie amuzant de cele mai multe ori) sau sa dau un share la un articol dintr-o revista dedicata publicului masculin (care sunt scrise de 1000 de ori mai bine ca alea pentru femei) asta iti da ce drept sa ma descalifici? Sau sa te strambi si sa arati cu varful degetului spre mine?
Eu zic ca orice persoana trecuta de 20 de ani sau cel putin de primii doi ani de facultate e in stare sa discearna intre business si personal si sa se comporte ca atare in mediile aferente.
Si da, stiu ca exista setari specifice care controleaza ce si cum postezi si cine ce poate sa vada dar ideea de a sta constant cu frica in san nu-mi surade.
Asa cum nu-mi surade nici ce se intrevede la orizont si anume brandul personal. Daca asta e scopul atunci da, iti construiesti o imagine si trebuie avut grija de ea. Dar daca nu ma intereseaza then leave me the eff alone!
Si uite asa ajung sa cred ca de fapt libertatile noastre sunt cu mult mai limitate decat am crede si ca la 50 de metri mai incolo de lovesti de zabrelele aurite ale coliviei.
Acum sa incep sa ma plang. Pai cum dom’le sa ma cenzurez pe Facebook?! (ca pe asta il folosesc cel mai des). Pai nu e pagina mea? Nu e contul meu? De ce trebuie sa pui egal intre viata mea privata sau mai degraba ce fac in timpul meu liber si ce fac de la 9 la 5?
Doar pentru ca sunt pasionata de stiinte oculte asta nu inseamna ca la birou am sa vin calare pe matura si cu pisica neagra dupa mine.
Si doar pentru ca in timpul meu liber imi permit sa fac misto de prostia umana (care intre noi fie vorba e amuzanta indiferent de situatie) sau sa postez un banc mai deocheat(si sexul tinde sa fie amuzant de cele mai multe ori) sau sa dau un share la un articol dintr-o revista dedicata publicului masculin (care sunt scrise de 1000 de ori mai bine ca alea pentru femei) asta iti da ce drept sa ma descalifici? Sau sa te strambi si sa arati cu varful degetului spre mine?
Eu zic ca orice persoana trecuta de 20 de ani sau cel putin de primii doi ani de facultate e in stare sa discearna intre business si personal si sa se comporte ca atare in mediile aferente.
Si da, stiu ca exista setari specifice care controleaza ce si cum postezi si cine ce poate sa vada dar ideea de a sta constant cu frica in san nu-mi surade.
Asa cum nu-mi surade nici ce se intrevede la orizont si anume brandul personal. Daca asta e scopul atunci da, iti construiesti o imagine si trebuie avut grija de ea. Dar daca nu ma intereseaza then leave me the eff alone!
Si uite asa ajung sa cred ca de fapt libertatile noastre sunt cu mult mai limitate decat am crede si ca la 50 de metri mai incolo de lovesti de zabrelele aurite ale coliviei.
end.
