Cele mai bine pastrate secrete din spatele iluziilor lui Harry Houdini

Trecea printr-un zid de caramida. A fost facuta de Houdini doar de cateva ori in New York, in 1914, dar a facut senzatie. Pe scena era adus un zid de caramida, adevarat, si intors in asa fel incat publicul sa-i vada ambele parti. Un individ din public putea incerca zidul cu ciocanul sa vada ca e adevarat. Cand publicul a fost pregatit, pe zid s-a pus un ecran din panza in dreptul sau, pe o parte, si altul, pe cealalta parte. Houdini aparea pe cealalta parte a zidului dupa ce ambele ecrane de panza erau luate. Secretul? Dedesubtul zidului, in dreptul iluzionistului era un covor care masca o usa secreta. Cand cele doua bucati de panza erau puse, el nu avea decat sa ridice covorul si sa iasa pe partea cealalta. In alta varianta, Houdini a pus o placa de sticla groasa sub un zid de caramida, ceea ce facea imposibila o usa de scapare. Cand nu era atent publicul si era concentrat lucratorii care fixau placa, el s-a schimbat rapid in haine de lucrator si a mers cu ceilalti pentru a pune si pe partea cealalta o a doua placa. Mainile mecanice montate sub prima placa ii pacaleau pe oameni ca Houdini inca era acolo. In cealalta parte, Houdini s-a schimbat iar in hainele de scena si a aparut pe partea cealalta ca prin minune. Iluzia era cumparata de la alt magician sau furata. Pentru ca multi stiau deja secretul trucului, Houdini a ales sa nu-l mai includa in spectacolele sale.