Viata ca o prada

Tinarul medic, Oreste Nicolau, facuse medicina impins de la spate, fara sa aiba nimic in comun cu aceasta, si fara sa se poata integra in lumea acea selecta a „ gulerilor albe”, din cauza aversiunii sale fata de tot ceea ce avea legatura cu boala, singele, injectiile si, in general, de tot ce tinea de admosfera apasatoare specifica unui spital. El avea alte inclinaţii. Pentru femei. Automobilism. Fotbal.

Cum sa se impace una cu alta? Ultima sa achizitie, o blonda trasnet si, pe deasupra, plina de bani, ii facuse cadou un Mercedes, de colectie , la pachet cu un loc in echipa de fotbal a urbei, unde tatal sau era actionar majoritar. Fata buna, de milioane! Nu se mai pune la socoteala escapada din insulele Maldive de Revelion. Se dedica acestei vieti cu pasiunea virstei, timp de citiva ani, crezind ca fericirea care daduse peste dinsul va tine etern, dar viata avea alte planuri cu dinsul. Prima lovitura veni din partea blondei, ajunsa la capatul rabdarii cu felul lui de a fi nerecunoscator ( asteptase s-o ceara in casatorie!) si nestatornic, implicat in tot felul de combinatii financiare sau amoroase, pe banii si influenta ei. A doua lovitura, din partea tatalui fetei, constind in eliminarea din echipa de fotbal, impreuna cu taiere finantarii, il puse pe line moarta, fiind obligat sa apeleze o vreme la prieteni. Cind epuiza toate aceste relatii, functionale, de regula, in sens invers ( prietenii profita, nu fac acte de binefacere!), se vazu la mina destinului, si se apuca de bautura, apoi de cautarea prin gunoaie.

In cele din urma ajunse exact de unde plecase: in spitalul in care fusese repartizat la terminarea facultatii si in care refuzase sa lucreze ca medic rezident. Soarta inchidea cercul la loc din punctul in care se rupse…