Indiferenta in relatia cu cei mici

Minciuna doare dar indiferenta ucide, imi tot rasuna in cap …. Toata viata am avut parte de indiferenta din partea parintilor si inca am parte de ea. Chiar in momentul in care sunt p punctul de a deveni parinte. Chiar si acum, indiferenta lor ma ucide. Toata existenta mea a fost o indiferenta, cand am terminat bacul, cand am terminat facultatea - cand am ramas fara job, cand a trebuit sa ma mut de colo colo, cand am ajuns acasa intr-un final si a trebuit sa evacuez garsoniera alor mei pentru ca aveam datorii la intretinere.

Evacuarea a fost facuta la cererea lor... Parintele indiferent neglijeaza copilul, nu este preocupat de realizarile lui si nici nu manifesta frecvent trairi emotionale pozitive pentru el. Mai mult chiar, in unele cazuri duse la extrem, lasa de inteles ca acesta este „in plus", reprezinta o povara de care s-ar putea lipsi oricand. Filosofia de viata pe care o sugereaza este: ,Jn viata nu te poti baza pe nimeni altcineva decat pe tine insuti". Copilul al carui parinte se manifesta indiferent, invata ca parerea lui nu conteaza prea mult, se simte lipsit de importanta si uneori absolvit de orice responsabilitate. El poate avea o stima de sine scazuta (asemeni copilului crescut autoritar), poate deveni timorat si urmarit in permanenta de un puternic complex de inferioritate. (Niciodata nu voi fi in stare sa fac ceva suficient de bun ca sa-i multumesc pe ai mei"). Spre deosebire de copilul crescut autoritar (care toata viata se va ghida dupa regulile stricte pe care le-a invatat in copilarie), copilul crescut indiferent se va baza doar pe experienta lui de viata. Slava domnului ca am avut alti oameni langa mine care sa ma ajute sa vad viata in sensurile ei bune, care sa ma ajute sa fac fata unui esec si sa ma bucur chiar si de cea mai mica realizare. De aceea, dupa ce va ajunge la varsta adulta si seva pune problema sa primeasca sfaturi referitoare la cum ar trebui sa se comporte,cum ar trebui sa-si educe copilul, de ce ar trebui sa se fereasca etc, el nu va fi dispus sa asculte („Ce stii tu ?Ai trait ce am trait eu?", „ Cine esti tu ca sa-mi dai sfaturi ? ").

Din cauza lipsei de afectiune, chiar daca, pe de o parte, il va face mai rezistent la greutatile vietii, copilul crescut indiferent va fi mai rigid, mai insensibil, mai apatic , mai pragmatic. Unii se grabesc sa-1 eticheteze ca fiind un copil ,fara suflet", fie "gheata", fara sa banuiasca faptul ca prejudiciul afectiv pe care il resimte il determina sa se ghideze dupa principiul " Iubirea te face mai vulnerabil, mai slab". Cu risucl de a fi ipocrita, acest sentiment si anume faptul ca iubirea ma face mai vulnerabila, l-am trait mult timp, insa am scapat de el. cred. Imi cunosc fricile dar si punctele forte. Iar iubirea acum, intr-un fel, ma face sa lupt.